detașa
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. détacher)
Etimologie: (fr. détacher)
1. tr., refl. a (se) desprinde, a (se) separa, a (se) desface (dintr-un întreg); a (se) decupa (II).
2. a (se) transfera temporar.
3. refl. (sport) a ieși în evidență; a se distanța, a întrece categoric.
4. (fig.) a se desprinde, a se îndepărta de o situație, de o preocupare.