Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Regal)
1. raft în care se păstrează casetele cu litere în tipografie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. régal, it. regalo)
3. (fig.) plăcere deosebită, încântare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. régal, lat. regalis, it. regale)
2. demn de un rege, maiestuos.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. régaler)
1. tr., refl. a(-şi) face o anumită plăcere; a (se) ospăta bine.
2. tr. (fig.) a desfăta, a încânta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. regale. fr. régale)
1. vechi instrument muzical de suflat cu claviatură, un fel de orgă portativă.
2. unul dintre registrele orgii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. royalisme)
1. concepţie politică ce preconizează regalitatea ca formă de guvernământ; ataşament faţă de rege; monarhism.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (anti- +regalist)
1. (luptător) împotriva regalităţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cancellarius)
1. (în evul mediu) şeful cancelariei şi al arhivei regale sau imperiale.
2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania şi, odinioară, în Rusia şi în Austria.
3. înalt demnitar al unei instituţii în unele ţări (Anglia, Franţa etc.).
4. lord ~ = preşedintele Camerei Lorzilor în Anglia.
5. şeful cancelariei unei reprezentanţe diplomatice sau consulare.
6. şef administrativ al unor universităţi din S.U.A.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. questeur, lat. quaestor)
1. magistrat roman care în perioada regalităţii îndeplinea funcţia de judecător, iar în cea a republicii deţinea funcţii financiare.
2. şeful unei chesturi de poliţie.
3. membru al biroului unei adunări parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administraţie şi securitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. comuneros)
1. pl. denumire a oraşelor libere din Castilia, care s-au răsculat împotriva absolutismului regal în 1520.
2. curent de stânga din revoluţia spaniolă din 1820-1823, care reprezenta interesele burgheziei mici şi mijlocii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. connétable)
1. primul ofiţer al casei regale franceze în evul mediu.
2. comandant suprem al armatelor regale din Franţa feudală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. courtine)
1. fiecare dintre părţile care alcătuiau blazonul mantiei regale (în Franţa).
2. zid de apărare al unei cetăţi între două turnuri sau bastioane succesive.
3. masiv de arbori sau arbuşti din cuprinsul unui spaţiu verde, dintr-o singură specie.