Rezultate secundare (Regalităţii):
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (anti- +regalist)
1. (luptător) împotriva regalităţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. questeur, lat. quaestor)
1. magistrat roman care în perioada regalităţii îndeplinea funcţia de judecător, iar în cea a republicii deţinea funcţii financiare.
2. şeful unei chesturi de poliţie.
3. membru al biroului unei adunări parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administraţie şi securitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diadème, lat. diadema)
1. podoabă din metal preţios, cunună, împodobită cu pietre scumpe, pe care o purtau suveranii ca semn al regalităţii sau unele grade ecleziastice.
2. obiect de podoabă purtat de femei pe frunte în anumite ocazii.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (după fr. royaliste)
1. (adept) al regalităţii; monarhist.
2. adj. care susține valorile unei regine sau ale unui rege.
3. a fi mai ~ decât regele = a apăra interesele cuiva cu mai multă ardoare decât acesta însuși; a fi intransigent, prea dogmatic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. uraeus)
1. reprezentare a şarpelui naja, simbol al soarelui, care orna coroana faraonilor; semn al regalităţii.