Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oppositionnel, engl. oppositional)
2. complement circumstanţial ~ = complement care desemnează obiectul sau acţiunea căreia i se opune un alt obiect sau acţiune; propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care exprimă o opoziţie faţă de conţinutul regentei.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. subiectivus, fr. subjectif)
1. (fil.) care are loc în conștiință, care aparține subiectului.
3. care are un caracter personal, părtinitor, lipsit de obiectivitate.
4. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de subiect al regentei.