reglabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réglable)

1. care se poate regla.

ajustabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ajustable)

1. care poate fi ajustat, adaptat; reglabil.
2. (antonim) inadaptabil.

diafragmă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diaphragme, lat., gr. diaphragma)

1. mușchi care desparte toracele de abdomen.
2. membrană care reproduce sunetele prin vibrațiile sale.
3. placă subțire, opacă, cu deschidere reglabilă, care limitează fasciculele de lumină la trecerea printr-un sistem optic; blendă (2).
4. dispozitiv de închidere a unui recipient.
5. (constr.) perete portant pentru preluarea solicitărilor orizontale; planșeu, placă.
6. dispozitiv format dintr-o membrană cu orificiu pentru măsurarea debitelor sau vitezelor într-o conductă.
7. (med.) contraceptiv mecanic pentru femei.

helcometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. helcomètre)

1. aparat de gimnastică pentru dezvoltarea forței, care funcționează pe principiul învingerii rezistenței unei greutăți reglabile, ridicată și coborâtă prin intermediul unor scripeți.

hialograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyalographe)

1. instrument de gravat sticlă.
2. instrument cu dispozitive reglabile și părți transparente pentru desenarea mecanică a perspectivei.

homeostazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. homéostasie)

1. proprietate a organismelor vii de a-și menține constantele fiziologice în condiții diferite de mediu.
2. (genet.) menținere constantă a genomului într-o populație.
3. tendință a sistemelor autoreglabile de a-și menține constante anumite stări sau coordonate de definiție; homeostază.
4. echilibru natural, biologic și ecologic, în biosferă și ecosisteme.
5. echilibru al mediului interior al individului.

indereglabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indéréglable)

1. care nu se dereglează sau care nu poate fi dereglat; foarte fiabil.
2. (antonim) dereglabil.