Dictionar

Reglaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. réglage)

1. acțiunea de a regla și rezultatul ei; reglare.

2. punere în stare de funcționare corectă; operație necesară pentru a da unui fenomen caracteristicile dorite (viteză, ritm, intensitate).

3. mecanism de reglare.

4. (antonime) dereglaj, dereglare.


Autoreglaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autoréglage)

1. proprietatea unui mecanism de a reveni la regimul normal de funcționare după o eventuală perturbare; autoreglare.


Dereglaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. déréglage)

1. acțiunea de a (se) deregla și rezultatul ei; dereglare.

2. incident mecanic care perturbă buna funcționare a unui dispozitiv, a unui mecanism.

3. (fig.) stare de dezechilibru, de tulburare.

4. (antonime) reglaj, reglare.


Telereglaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. téléréglage)

1. dispozitiv pentru reglarea de la distanţă a unui sistem tehnic cu ajutorul unui semnal electromagnetic intermediar.


Antischeting

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. antiskating)

1. dispozitiv de reglaj la pick-up-urile moderne pentru compensarea forţei centripete.


Autoreglare

Parte de vorbire: s.
Origine: (autoregla)

1. acţiunea de a (se) autoregla; autoreglaj.

2. proprietate a unui sistem biologic, cibernetic de a recepţiona informaţia, de a o transmite elementelor sistemului şi de a selecţiona răspunsul cel mai adecvat.


Debitmetru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. débitmètre)

1. instrument de control, de măsură, de reglaj al debitului fluidelor.


Dereglaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. déréglage)

1. acțiunea de a (se) deregla și rezultatul ei; dereglare.

2. incident mecanic care perturbă buna funcționare a unui dispozitiv, a unui mecanism.

3. (fig.) stare de dezechilibru, de tulburare.

4. (antonime) reglaj, reglare.


Reglaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. réglage)

1. acțiunea de a regla și rezultatul ei; reglare.

2. punere în stare de funcționare corectă; operație necesară pentru a da unui fenomen caracteristicile dorite (viteză, ritm, intensitate).

3. mecanism de reglare.

4. (antonime) dereglaj, dereglare.


Termoreglare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. thermorégulation)

1. reglaj (automat) al temperaturii.

2. mecanism fiziologic la animalele homeoterme prin care acestea îşi menţin constantă temperatura corpului.