Dictionar

Rezultate secundare (Reglare,):

Autoreglare

Parte de vorbire: s.
Origine: (autoregla)

1. acţiunea de a (se) autoregla; autoreglaj.

2. proprietate a unui sistem biologic, cibernetic de a recepţiona informaţia, de a o transmite elementelor sistemului şi de a selecţiona răspunsul cel mai adecvat.


Glicoreglare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. glycorégulation)

1. reglare a metabolismului glucidelor, care permite menţinerea constantă a glicemiei.


Osmoreglare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. osmoréglage)

1. autoreglare a presiunii osmotice din celulele sau ţesuturile organismelor vii.


Servoreglare

Parte de vorbire: s.
Origine: (servo- + reglare)

1. reglare automată (prin intermediul unui servomotor).


Termoreglare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. thermorégulation)

1. reglaj (automat) al temperaturii.

2. mecanism fiziologic la animalele homeoterme prin care acestea îşi menţin constantă temperatura corpului.


Ajutaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ajutage, ajoutage)

1. tub scurt și îngust, adaptat la deschizătura de curgere a unor fluide, pentru a regla debitul; duză.

2. dispozitiv pentru reglarea debitului unui lichid sau gaz.

3. lucru adăugat la altul.


Aparatură

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Apparatur)

1. ansamblul aparatelor care asigură funcţionarea, controlul şi reglarea unei maşini sau instalaţii.


Autoreglaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autoréglage)

1. proprietatea unui mecanism de a reveni la regimul normal de funcționare după o eventuală perturbare; autoreglare.


Balast

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. ballast)

1. lest (nisip, pietriş) care asigură stabilitatea unei nave, a unei maşini agricole sau reglarea altitudinii unui balon.

2. compartiment etanş al unui submarin care asigură scufundarea sau ridicarea submarinului la suprafaţă.

3. (fig.) ceea ce este inutil, de prisos.

4. strat de pietriş folosit ca pat pentru aşezarea traverselor unei linii ferate; amestec de pietriş şi de nisip la diferite construcţii.


Bandă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bande, germ. Band)

1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva.

2. parte lungă și îngustă a unei suprafețe.

3. fir de circulație pe o stradă sau șosea.

4. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe.

5. parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă.

6. ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul.

7. (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif.

8. margine elastică de la masa de biliard.

9. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos.

10. în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului.

11. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice.

12. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată.


Biocibernetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biocybernétique)

1. adj. referitor la biocibernetică.

2. s. f. ramură a ciberneticii care studiază procesele biologice ca manifestări ale unor sisteme informaţionale cu autoreglare, folosind metode matematice, modelarea analoagă etc.