reglator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (regla + -tor)

1. adj. care reglează.
2. s. m. (biol.) genă care controlează activitatea altei gene.
3. genă care sintetizează o substanță proteică.

atopomenoree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (atop/ic/ + menoree)

1. (med.) ciclu menstrual dereglat și nespecific.

dispersor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. dispersore)

1. dispozitiv de reglat dozajul amestecului carburant în carburator.
2. mașină agricolă la întinderea gunoiului, a îngrășămintelor etc.
3. aspersor.

gastrolatrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (gastrolatru + -ie, cf. fr. gastrolâtrie)

1. (fam.) preocupare excesivă și dereglată pentru mâncare.

indereglabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indéréglable)

1. care nu se dereglează sau care nu poate fi dereglat; foarte fiabil.
2. (antonim) dereglabil.

pendul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pendule, lat. pendulus)

1. corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe; (p. ext.) dispozitiv, piesă a unui mecanism care prin oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument.
2. element de rezemare cu două articulații, folosit la poduri.
3. tip de corp de iluminat suspendat printr-o tijă.
4. ceas de perete a cărui mișcare este reglată de un balansier; pendulă.
5. (var.) pendulă, (înv.) pandul, (înv.) pendel.

pendulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pendule)

1. ceasornic mare de perete cu mișcare reglată de un pendul.