Rezultate secundare (Reglementează):
Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. ab intestat)
1. (jur.) (despre o succesiune) care se află în absenţa unui testament, situaţie în care legea reglementează transmiterea bunurilor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. administratif, lat. administrativus)
1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.
2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.
3. care emană de la un organ de administraţie.
4. pe cale ~ă = prin organele de administrație.
5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.
6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.
7. II. instituţie de administraţie; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. civil, lat. civilis)
1. adj. care priveşte pe cetăţenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetăţeni.
2. drepturi ~e = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate şi recunoscute ca atare; drept ~ = ramură a dreptului care studiază şi reglementează raporturile juridice existente între persoanele fizice şi juridice dintr-un stat; stare ~ă = situaţia unei persoane aşa cum rezultă din actele sale privitoare la naştere, căsătorie etc.; parte ~ă = persoană care, într-un proces, pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracţiuni.
3. care nu este militar, lipsit de caracter milităresc.
4. război ~ = conflict armat pentru putere între grupuri adverse din acelaşi stat.
5. s. m. f. persoană care nu face parte din armată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constitutionnel)
1. referitor la constituţie (I).
2. conform cu constituţia (II), bazat pe existenţa acesteia.
3. comisie ~ă = comisie însărcinată cu elaborarea unei constituţii (II); drept ~ = a) totalitatea drepturilor fundamentale care reglementează relaţiile privitoare la orânduirea social-economică şi de stat; b) ramură a dreptului care studiază drepturile şi îndatoririle cetăţenilor prevăzute în constituţie (II); monarhie ~ă = sistem politic în care puterea monarhului este limitată de constituţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crime)
1. violare a legii penale, care se pedepseşte cu detenţie riguroasă, muncă silnică, temniţă grea, moarte etc.; omor.
2. ~ de război = acţiune săvârşită de membrii unor forţe armate în timp de război nesocotind normele dreptului internaţional care reglementează legile războiului; ~ contra umanităţii = atrocităţi recunoscute pe plan internaţional ca violând legile elementare ale umanităţii.
4. păcat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décret, lat. decretum)
1. act emis de organul suprem al puterii de stat, prin care se stabilesc dispoziţii obligatorii generale sau prin care se reglementează anumite situaţii individuale.
2. ~ -lege = decret cu putere de lege.