antoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antholyse)

1. metamorfoză regresivă a organelor florale.
2. separare, multiplicare a elementelor florale.

asimilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( asimila)

1. acțiunea de a asimila.
2. fenomen fonetic, transformarea unui sunet sub influența altuia aflat în apropiere, în sensul dobândirii unei caracteristici asemănătoare; asimilație.
3. ~ progresivă = asimilare realizată din sunetul anterior; ~ regresivă = asimilare realizată din sunetul posterior.

cataplazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cataplasie)

1. (med.) reversie (degenerativă) a celulelor sau a țesutului la o formă anterioară sau mai primitivă; metaplazie regresivă.

degenerescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dégénérescence)

1. tendință de degenerare.
2. modificare patologică regresivă a unui țesut sau organ.
3. (mat.) existența mai multor funcții proprii, corespunzătoare unei singure valori proprii unui operator.

derivare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (deriva)

1. acțiunea de a deriva și rezultatul ei; provenire, coborâre din.
2. acțiunea de a devia de la traiectorie.
3. operațiune constând în devierea unui curs de apă.
4. (elect.) comunicare stabilită între două puncte ale unui circuit prin intermediul unui al doilea conductor.
5. (lingv.) provenire a unui cuvânt din altul; procedeu de formare a cuvintelor prin adăugare de afixe sau prin suprimarea lor.
6. (lingv.) ~ progresivă = derivare bazată pe adăugarea formativelor, a afixelor; afixare.
7. (lingv.) ~ regresivă (sau inversă) = derivare prin suprimarea formativelor, a desinențelor sau a sufixelor.
8. (mat.) operație de calcul diferențial prin care se obține o derivată.
9. (inform.) trecere de la un cuvânt la altul prin aplicarea unei reguli din gramatica formală.
10. (med.) tratament constând în devierea unui focar inflamator spre exterior sau spre organe secundare.
11. (fig.) acțiunea de a deturna o idee, un sentiment de la scopul său inițial.

involuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. involution, lat. involutio)

1. transformare regresivă a unui țesut, organ sau organism.
2. revenire a unui organ la starea normală, după o dezvoltare anormală în urma unei boli sau a unei stări organice excepționale.
3. (mat.) transformare biunivocă a unei mulțimi în ea însăși.
4. (fil.) trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate.
5. ondulație a unor straturi subțiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influența acțiunii înghețului.