Rezultate secundare (Regulate,):
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (regulat + -ețe, cf. it. regolatezza)
1. însușirea a ceea ce se face întotdeauna conform cu o regulă sau după o ordine fixată (sau cunoscută) dinainte; regularitate.
2. corespondeță exactă între părțile unui tot, între elementele unui ansamblu etc.; regularitate, simetrie.
3. (loc. adv.) (înv.) cu regulateță = cu regularitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)
1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aneusporie)
1. formare a sporilor în cursul meiozei neregulate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anomophylle)
1. cu frunze neregulate, asimetrice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apothème)
1. segment de dreaptă care uneşte centrul unui poligon regulat cu mijlocul oricăreia dintre laturi; înălţime a feţei laterale a unei piramide regulate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boucharde)
1. ciocan prevăzut pe feţele de izbire cu dinţi în formă piramidală, pentru a imprima pe faţa pietrelor de construcţie adâncituri regulate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bourrette)
1. fire groase şi neregulate din deşeuri de mătase naturală.
2. ţesătură de mătase cu firul gros, neregulat şi poros.