Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. régulateur, germ. Regulator)
1. adj. care regularizează o mişcare, o funcţie.
2. s. m. f. cel care stabileşte un sistem de reglare, care îndrumează, conduce.
3. s. n. aparat, dispozitiv pentru reglarea automată a funcţionării unui sistem tehnic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. thermorégulateur)
1. dispozitiv a cărui funcție este de a menține temperatura unei incinte, a unei încăperi sau a unui aparat într-un interval determinat, sau chiar la o valoare constantă; dispozitiv de reglare a temperaturii în anumite instalații sau aparate; termostat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déphaseur)
1. (electr.) cvadripol care introduce un defazaj anumit între semnalul de la ieşire şi cel de la intrare; regulator de fază.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hyperémie)
1. (med.) creșterea fluxului sanguin către diferitele țesuturi din organism, care poate avea implicații medicale sau poate fi un răspuns regulator la o activitate (musculară de exemplu); congestie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. servomécanisme)
1. mecanism al unui regulator care acţionează asupra mărimii sau a parametrului de reglat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sesiza + -or)
1. element al unui regulator sau aparat de măsură care sesizează o anumită mărime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. statisme)
1. însuşirea a ceea ce este static.
2. (tehn.) proprietate a unui regulator de a asigura stabilizarea mărimii reglate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thermostat)
1. aparat, instalaţie pentru controlul şi reglarea automată a temperaturii într-o încăpere sau într-un sistem tehnic; termoregulator.
2. spaţiu în care se menţine o temperatură constantă.