Dictionar

agramatical, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agrammatical)

1. care nu respectă principiile gramaticalității.
2. negramatical, neconform cu regulile construcției gramaticale.
3. (antonim) gramatical.
 

alogic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alogique)

1. care este străin de principiile și regulile logicii; fără logică, ilogic.
 

armonist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. harmoniste)

1. specialist în știința armoniei; muzician care cunoaște regulile armoniei.
2. persoană care cântă la armonică sau la armoniu.
 

astrolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. astrologue, lat. astrologus)

1. cel care cunoaște regulile astrologiei, care știe să întocmească o hartă a cerului și să-i dea o interpretare.
2. (locuțiune proverbială) nu este un mare ~ = se spune despre un om care nu este foarte priceput în nicio profesie.
 

atonal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atonal)

1. compus după regulile atonalismului.
 

augustin, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (lat. augustinus, fr. augustin)

1. călugăr din ordinul Sf. Augustin; religios care se inspiră din regulile instituite de Sfântul Augustin; augustinian.