Dictionar

anormal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anormal)

1. contrar regulilor, normelor.
2. neregulat; deformat.
3. (despre oameni) care prezintă infirmități fizice sau psihice.
 

antiestetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiesthétique)

1. împotriva (regulilor) esteticii.
 

asintactic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. asyntactique)

1. (despre cuvinte compuse) care nu este format pe baza regulilor sintactice de îmbinare a cuvintelor; contrar sintaxei.
2. (antonim) sintactic.
 

atipic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atypique)

1. care nu prezintă caracterele tipului; care este diferit de tipul obișnuit.
2. care nu se conformează regulilor, comportamentelor obișnuite.
3. (antonim) tipic.
 

ceremonial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cérémonial, lat. cacceremonialis)

1. adj. care ține de ceremonie; ritual.
2. s. n. totalitatea formulelor și a regulilor care se folosesc la anumite ceremonii.
 

ceremonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cérémonie, lat. caeremonia)

1. formalitate (de protocol) la oficierea unui act solemn; solemnitate.
2. formă exterioară a unui cult (religios).
3. ansamblul regulilor de politețe, prescrise în raporturile dintre membrii unei societăți, sau grupări sociale.