Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bijection)
1. (matematică) funcție între elementele a două mulțimi, unde fiecare element din prima mulțime se regăsește într-o relație de corespondență cu un singur element din cea de-a doua; funcție care este atât injectivă cât și surjectivă; funcție bijectivă, corespondență biunivocă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. circulant)
2. capital ~ = parte a capitalului productiv, formată din materii prime, combustibili etc., care se regăseşte în mărfuri.