OK
X
ambreia
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. embrayer)
1.
a
cupla,
prin
intermediul
unui
ambreiaj,
un
motor
cu
mecanismul
pe
care
trebuie
să
îl
pună
în
mișcare.
2.
(antonim)
a
debreia.
debreia
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. débrayer)
1.
a
suprima
legătura
dintre
două
piese
cuplate
printr-un
ambreiaj.
2.
(antonim)
a
ambreia.
depareia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. dépareiller)
1.
(filat.)
a
desperechea,
a
descompleta
o
serie
de
mărci.
dezambreia
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (dez- + ambreia)
1.
a
scoate
din
ambreiaj;
a
debreia.
2.
(antonim)
a
ambreia.
reiat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. rayé)
1.
(despre
țesuturi,
hârtie)
cu
dungi
(în
relief);
vărgat.
absolutiza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. absolutiser)
1.
a
atribui
unui
fapt,
unei
idei
o
valoare
absolută.
2.
a
considera,
în
mod
greșit,
o
latură
a
unui
lucru
ca
o
entitate
de
sine
stătătoare,
rupând-o
de
complexul
căreia
îi
aparține.
acosmism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acosmisme)
1.
teorie
potrivit
căreia
lumea
fizică
nu
ar
exista
ca
realitate
independentă
de
Dumnezeu.
activism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. activisme)
1.
atitudine
care
pune
accentul
pe
nevoile
vieții.
2.
doctrină
potrivit
căreia
spiritul
uman
trebuie
să
se
angajeze
în
acțiune
pentru
realizările
materiale
și
spirituale
ale
societății.
admisiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. admission, lat. admissio)
1.
intrare
a
agentului
motor
în
cilindrul
unei
mașini
sau
în
mașina
care
îl
utilizează.
2.
porțiune
din
cursa
pistonului
în
timpul
căreia
agentul
motor
intră
în
cilindru.
adopțianism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adoptianisme)
1.
erezie
răspândită
mai
ales
în
Spania,
în
sec.
VIII,
potrivit
căreia
Isus
era
doar
un
fiu
adoptiv.
adresant, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f. (înv.)
Etimologie: (germ. Adressant)
1.
persoană
căreia
îi
este
adresată
o
scrisoare
sau
un
colet
și
al
cărei
nume
se
află
indicat
pe
adresă;
destinatar.