Parte de vorbire: s.
Origine: (amplifica)
1. acţiunea de a amplifica; amplificaţie.
2. înlănţuire de figuri de stil prin care se reiau elementele unei descrieri pentru a se reda gradat şi viu imaginea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rondeau)
1. poezie cu formă fixă, în Franţa în sec. XV-XVI, dintr-o cvinarie, un catren şi o sextină, în care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor două strofe, reiau începutul primului vers al poeziei.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (împrumuta + -[ă]tor)
1. I. care se împrumută, care recurge la împrumut.
2. care împrumută; de la care se împrumută.
3. (înv.; despre limbi) de la care se preiau cuvinte.
4. (despre comunități etc.) de la care se adoptă obiceiuri.
6. II. persoană care împrumută ceva, care are obiceiul de a împrumuta.
7. persoană de la care se împrumută ceva.