Dictionar

Rezultate principale (Reism.):

Reism

Parte de vorbire: s.
Origine: (cf. lat. res, lucru)

1. (fil.) concepţie potrivit căreia lucrurile concrete, materiale alcătuiesc substratul ultim al lumii.


Rezultate secundare (Reism.):

Areism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aréisme)

1. (geol.) stare a unei regiuni areice; absența unei rețele hidrografice permanente.


Endoreism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. endoréisme)

1. caracterul, situaţia a ceea ce este endoreic.


Exoreism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exoréisme)

1. caracterul, situaţia a ceea ce este exoreic.


Concretism

Parte de vorbire: s.
Origine: (concret + -ism)

1. caracter concret.

2. tendinţă în demersul ideativ şi în comportament de a lega totul la nivelul perceptiv.

3. concepţie potrivit căreia substratul ultim al lumii sunt lucrurile concrete, materiale; reism.


Epicureic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. epikureisch)

1. care aparține epicureismului; care decurge din epicureism; epicurian.

2. conform cu filosofia lui Epicur; epicurian.

3. (prin ext.) devotat plăcerii, dependent de plăcere; epicurian.

4. școala = școală filosofică inițiată de Epicur, a cărei activitate s-a desfășurat mai multe secole, având ca obiectiv principal atingerea fericirii prin satisfacerea doar a dorinţelor „naturale şi necesare”.


Epicureu, -ee

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (lat. epicureus)

1. I. care aparține epicureismului; care decurge din epicureism; epicurian.

2. conform cu filosofia lui Epicur; epicurian.

3. (prin ext.) devotat plăcerii, dependent de plăcere; epicurian.

4. II. adept al epicurismului; epicurian.

5. (fam.) om înclinat spre plăceri; epicurian.