Dictionar

Rezultate principale (Relatare,):

Relatare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (relata)

1. acțiunea de a relata și rezultatul ei; povestire amănunțită, expunere, istorisire.


Rezultate secundare (Relatare,):

Corespondenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. correspondance)

1. schimb de scrisori între persoane, instituţii etc.; totalitatea acestor scrisori.

2. conţinutul unei scrisori.

3. relatare asupra faptelor petrecute într-o localitate, într-o ţară etc. făcută de corespondentul unui ziar.

4. raport, legătură între lucruri, fenomene etc.; afinitate care leagă părţi ale unui întreg; concordanţă, armonie.

5. (mat.) relaţie între două mulţimi, conform căreia fiecare element al uneia este pus în legătură cu unul sau mai multe elemente din cealaltă.

6. raport constant existent între două fenomene de ordin lingvistic din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiaşi idiom.

7. ~a timpurilor = concordanţa timpurilor.


Declaraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déclaration, lat. declaratio)

1. mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, sentimente etc.

2. verb de ~ = verb care denumeşte acţiunea de „a vorbi”.

3. document oficial prin care se comunică ceva, se ia o măsură; notificare.

4. mărturie, depoziţie în faţa unei autorităţi.

5. relatare făcută în faţa unei autorităţi.

6. relatare făcută în faţa unui organ administrativ prin completarea unui formular; formularul însuşi.

7. (inform.) instrucţiune care precizează, pe baza indentificatorilor, atributele datelor utilizate într-un program sau într-o zonă a acestuia.


Expunere

Parte de vorbire: s.
Origine: (expune)

1. acţiunea de a (se) expune.

2. relatare; ceea ce se expune.

3. naraţiune, povestire.

4. ~ de motive = prezentare a unui proiect de act normativ cuprinzând sublinierea şi motivarea soluţiilor noi.


Raport

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. rapport)

1. legătură între obiecte, fenomene, noțiuni etc.

2. (pl.) relație între două valori.

3. (mat.) câtul a două mărimi de același fel.

4. (gram.) relație stabilită între cuvinte, construcții și propoziții.

5. câștig.

6. casă de ~ = casă construită pentru a fi închiriată și a aduce astfel beneficii.

7. dare de seamă, făcută de cineva în fața unei adunări, a unei autorități etc., o relatare asupra unei activități.

8. scurtă prezentare orală asupra situației trupei făcută de un militar în fața superiorului său.


Relaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. relation, lat. relatio, germ. Relation)

1. legătură, conexiune, raport.

2. complement circumstanțial de ~ = complement care arată obiectul la care se referă o acțiune, o calitate; propoziție de ~ = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de relație; funcții de ~ = totalitatea funcțiilor organice care asigură legătura cu mediul exterior.

3. (log.) conexiune între doi, trei sau mai mulți termeni.

4. judecată de ~ = judecată care reflectă raporturi între obiecte diferite.

5. (mat.) condiție care leagă valorile a două sau mai multe mărimi.

6. (pl.) legătură între oameni, popoare, state etc.

7. legătură feroviară, rutieră sau aeriană regulată între două puncte; traseu.

8. informație; expunere, relatare.

9. relații de producție = raporturi care se stabilesc între oameni în procesul producției bunurilor materiale, a repartiției, schimbului și consumului; relații diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate între state, stabilite prin misiuni diplomatice; (fam.) a avea relații = a cunoaște, a frecventa persoane influente.

10. a da relații = a informa.


Povestire

Parte de vorbire: s.
Origine: (povesti)

1. poveste.

2. relatare a unei povești; povestit.

3. (spc) narațiune literară de dimensiuni relativ reduse și în care structura epică se construiește pe un fond liric.

4. (rar) basm.

5. (rar) înfățișare prin imagini; ilustrare.

6. (bis; reg) predică.

7. (rar; lpl) bârfeli.

8. (rar) defăimare.