Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analogie, lat. analogia)
1. corespondenţă, asemănare între două sau mai multe situaţii, obiecte, fenomene, noţiuni etc.
2. metodă de studiu al unui sistem bazată pe analogia (1) dintre acesta şi un alt sistem cunoscut.
3. (biol.) asemănare relativă a două organe (de animale) analoage.
4. (jur.) metodă de soluţionare a unui caz neprevăzut de lege, dar asemănător.
5. asemănare parţială de formă, sau de conţinut a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influenţa celuilalt.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. attributif)
2. propoziţie ~ă = (şi s. f.) = propoziţie subordonată care îndeplineşte funcţia de atribut pe lângă un substantiv din regentă; propoziţie relativă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coefficient)
1. număr scris la începutul unui anumit termen (dintr-o expresie algebrică) pe care îl multiplică.
2. mărime constantă în anumite condiţii date, care indică o anumită proprietate a unei substanţe, a unui sistem, proces tehnologic etc.
3. valoare relativă atribuită la un examen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compressibilité)
1. proprietate a unui corp de a fi compresibil.
2. raportul dintre micşorarea relativă a unui corp comprimat şi creşterea forţei care a provocat-o.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couple)
1. dispozitiv care face cuplarea vehiculelor de cale ferată.
2. legătură între două elemente (piese etc.) care permite o mişcare relativă între ele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. explicatif)
1. care are rolul de a explica.
2. notă ~ă = explicaţie a unui cuvânt, a unei chestiuni în legătură cu un text.
3. dicţionar ~ = dicţionar în care sunt explicate sensurile şi întrebuinţările cuvintelor.
4. propoziţie relativă ~ă = propoziţie apozitivă.