Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adverbal)
1. pe lângă, care determină un verb.
2. care este legat de verb, care depinde de verb (*acuzativul sau ergativul (în funcție de limbă) este cazul determinant adverbal imediat).
3. care se referă la relația verbului cu alți termeni ai propoziției.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agrotechnique, /II/ rus. agrotehnika)
1. adj. referitor la agrotehnică.
2. s. f. ştiinţă care studiază modul în care omul poate interveni în corelaţia dintre factorii de vegetaţie, sol şi plantele cultivate; agrologie.
3. procedeele tehnice de cultivare a unei plante.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. causal, lat. causalis)
1. de cauză, referitor la cauză.
2. propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care arată săvârşirea acţiunii din regentă; conjucţie ~ă = conjuncţie care introduce o propoziţie cauzală.
3. (log.) implicaţie ~ă = implicaţie care exprimă relaţia cauzală în propoziţiile condiţionale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. combinational)
1. despre sau se referă la combinație sau la procesul de combinare.
2. (electronică digitală) circuit logic ~ = circuit a cărui funcționare se referă doar la relația intrare-ieșire, descrisă de o funcție logică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corrélation, lat. correlatio)
1. relaţie reciprocă între lucruri sau fenomene; interdependenţă.
2. relaţie de reciprocitate între cuvinte sau unităţi sintactice, în cadrul propoziţiei sau frazei.
3. raport de excludere între termeni care contractează aceeaşi relaţie în mod alternativ.
4. (mat.) transformare biunivocă prin care unui punct îi corespunde un plan, şi reciproc, deci unei drepte, o dreaptă.
5. coeficient de ~ = mărime măsurând relaţia de similitudine între doi factori.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. énantiomorphisme, engl. enantiomorphism)
1. (chimie) relația de opoziție dintre cristale sau molecule enantiomorfe; enantiomorfie.
2. (cristalografie) relație de similaritate de formă între două cristale care nu sunt superpozabile, astfel încât unul dintre cele două cristale diferă de celălalt așa cum diferă de propria sa imagine dintr-o oglindă.