relație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. relation, lat. relatio, germ. Relation)
Etimologie: (fr. relation, lat. relatio, germ. Relation)
1. legătură, conexiune, raport.
2. complement circumstanțial de ~ = complement care arată obiectul la care se referă o acțiune, o calitate; propoziție de ~ = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de relație; funcții de ~ = totalitatea funcțiilor organice care asigură legătura cu mediul exterior.
3. (log.) conexiune între doi, trei sau mai mulți termeni.
4. judecată de ~ = judecată care reflectă raporturi între obiecte diferite.
5. (mat.) condiție care leagă valorile a două sau mai multe mărimi.
6. (pl.) legătură între oameni, popoare, state etc.
7. legătură feroviară, rutieră sau aeriană regulată între două puncte; traseu.
8. informație; expunere, relatare.
9. relații de producție = raporturi care se stabilesc între oameni în procesul producției bunurilor materiale, a repartiției, schimbului și consumului; relații diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate între state, stabilite prin misiuni diplomatice; (fam.) a avea relații = a cunoaște, a frecventa persoane influente.
10. a da relații = a informa.