Dictionar

Rezultate secundare (Relații):

Aboliţionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abolitionnisme)

1. mişcare politică apărută la sfârşitul sec. XVIII în S.U.A., care susţinea desfiinţarea sclavajului.

2. curent de opinie care susţine necesitatea abolirii unor relaţii sociale, a unui regim politic, unei pedepse.


Acceptanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acceptance)

1. fază a unui dialog, a unei relaţii interpersonale, realizată pe baza încrederii, ori a consensului de idei; accepţie.


Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.


Acupla

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accoupler)

1. (tr.) a uni două lucruri împreună; a cupla.

2. (tr., refl.) (despre animale) a pune împreună masculul și femela astfel încât se reproducă; a (se) împerechea.

3. (refl.) (despre oameni) a avea relații sexuale; (fig.; despre oameni) a forma un cuplu, o pereche.


Adopţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adoption, lat. adoptio)

1. faptul de a adopta; act prin care se adoptă un copil; adoptare, înfiere.

2. act juridic care stabilește relații legitime de rudenie directă între persoane care nu sunt legate prin sânge.

3. (prin ext.) alegerea a ceva (de către cineva).

4. (var.) adopțiune.


Adulter, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. adultère, lat. adulterium)

1. adj. (despre soţi) care încalcă fidelitatea conjugală.

2. s.n. întreţinere a relaţiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.