Parte de vorbire: s.n.
Origine: (rus. автотранспорт)
1. mod de transport care utilizează automobilele, vehiculele utilitare (ușoare și grele) și vehiculele cu două roți; transport rutier.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. décantation)
1. acțiunea de a decanta; decantare.
2. limpezirea unui lichid care conține particule solide în suspensie.
3. (fig.) acțiunea de a clarifica ceva; acțiune de eliminare a anumitor elemente (rele).
Parte de vorbire: s.
Origine: (natură + -terapie2)
1. valorificare a remediilor naturale (apa, aerul, soarele) în tratarea anumitor boli.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. risposta)
1. (muz.) a doua voce (şi următoarele) dintr-un canon, care răspunde preluând tema propusă de prima voce (proposta).
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (răs- + cumpăra)
1. a plăti prețul unui lucru vândut sau amanetat, pentru a-l readuce în proprietatea sa.
2. a cumpăra un obiect restituind posesorului prețul plătit sau oferindu-i un suprapreț.
3. a obține eliberarea unui captiv, a unui rob, în schimbul unei plăți.
4. a lichida o obligație bănească, a achita echivalentul unei sume datorate.
5. a compensa printr-o realizare ulterioară o acțiune (dăunătoare); (despre realizări) a constitui o compensație.
6. (greșeli, fapte rele) a ispăși prin chinuri și dureri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pasăre + -ică)
1. diminutiv al lui pasăre; păsărea, pasăre mică.
2. (fig.; fam.) apelativ dezmierdător pentru o fată (mică și veselă).
3. (expr.) a avea (o) ~ (sau păsărele) la cap = a fi nebun, a fi cu o doagă sărită; a fi excentric.
4. (eufemism) organ genital (femeiesc sau) bărbătesc la copii; puțișoară.