Dictionar

Rezultate principale (Reliefa,):

Reliefa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (relief)

1. a scoate în afară, în relief; a evidenţia, a sublinia, a accentua.


Rezultate secundare (Reliefa,):

Reliefant, -ă

Parte de vorbire: adj. (rar)
Origine: (reliefa)

1. care iese în relief; evident, pregnant.


Accentua

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accentuer)

1. tr. a scoate în evidenţă prin accent.

2. (fig.) a reliefa, a sublinia.

3. refl. (fig.) a se mări, a creşte treptat.


Avantaja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. avantager)

1. a acorda, a procura un avantaj; a favoriza.

2. (despre obiecte de îmbrăcăminte, culori etc.) a reliefa însuşirile fizice ale cuiva.


Colora

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. colorer, lat. colorare)

1. a da culoare, a vopsi.

2. (fig.) a reliefa, a face expresiv.


Emers, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. emers)

1. care iese la suprafaţa apei.

2. (bot.; despre muguri, nervuri) bine reliefat pe suprafaţa unui organ.

3. (despre plante acvatice) la care unele organe se dezvoltă la suprafaţa apei.


Evidenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza)

1. faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident.

2. a scoate în ~ = a reliefa, a sublinia.

3. înregistrare a fenomenelor, bunurilor, persoanelor etc.


Ictus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. ictus)

1. accent care cade pe una din componentele unui picior metric.

2. partea cea mai reliefată a unui motiv melodic, asupra căreia cade accentul.

3. (med.) atac morbid, subit; şoc.