Rezultate principale (Reliefa,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (relief)
1. a scoate în afară, în relief; a evidenţia, a sublinia, a accentua.
Rezultate secundare (Reliefa,):
Parte de vorbire: adj. (rar)
Origine: (reliefa)
1. care iese în relief; evident, pregnant.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accentuer)
1. tr. a scoate în evidenţă prin accent.
2. (fig.) a reliefa, a sublinia.
3. refl. (fig.) a se mări, a creşte treptat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. avantager)
1. a acorda, a procura un avantaj; a favoriza.
2. (despre obiecte de îmbrăcăminte, culori etc.) a reliefa însuşirile fizice ale cuiva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. colorer, lat. colorare)
2. (fig.) a reliefa, a face expresiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. emers)
1. care iese la suprafaţa apei.
2. (bot.; despre muguri, nervuri) bine reliefat pe suprafaţa unui organ.
3. (despre plante acvatice) la care unele organe se dezvoltă la suprafaţa apei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza)
1. faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident.
2. a scoate în ~ = a reliefa, a sublinia.
3. înregistrare a fenomenelor, bunurilor, persoanelor etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. ictus)
1. accent care cade pe una din componentele unui picior metric.
2. partea cea mai reliefată a unui motiv melodic, asupra căreia cade accentul.
3. (med.) atac morbid, subit; şoc.