Dictionar

Rezultate secundare (Religios):

Religios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus)

1. referitor la religie; evlavios, pios.


Religioso

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. religioso)

1. (muzică; ca indicație de execuție) cu evlavie, în mod pios.


Adogmatic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. adogmatique)

1. (adept) al adogmatismului.

2. I. referitor la adogmatism, la respingerea dogmelor.

3. se spune despre o persoană care refuză orice dogmă.

4. II. persoană care respinge orice doctrină, sistem sau principiu religios bazat pe dogmă.

5. (antonim) dogmatic.


Anahoret, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. anachorète, lat. anachoreta)

1. religios care duce, retras în singurătate, o viață de sobrietate și contemplare; eremit, pustnic, sihastru; (antonim) cenobit.

2. (prin ext.) om care trăiește departe de societate, ducând o viață austeră și virtuoasă.


Antireligios, -oasă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. antireligieux)

1. (persoană) care se opune oricărei religii; (om) ostil religiei.

2. (antonim) religios.


Arval

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arvales /fratres/, fr. arvale)

1. (ant.) membru al unui colegiu religios la romani care conducea, la sfârşitul lunii mai, procesiuni pe câmpuri şi implora zeilor recolte bogate.


Augustin, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (lat. augustinus, fr. augustin)

1. călugăr din ordinul Sf. Augustin; religios care se inspiră din regulile instituite de Sfântul Augustin; augustinian.


Calif

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calife)

1. titlu purtat de şeful religios şi politic la musulmanii sunniţi.