afirma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affirmer, lat. affirmare)

1. tr. a susține, a declara categoric, ferm.
2. refl. a se evidenția, a se face remarcat prin ceva.

cabotin, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. cabotin)

1. I. care are un comportament teatral; prefăcut, fals.
2. II. (în trecut, în Franța) actor ambulant.
3. actor lipsit de talent; (prin ext.) orice actor fără talent.
4. (prin ext.) cel care, prin voce, mimică, vocabular, urmărește să se facă remarcat.
5. (prin ext.) persoană căreia îi lipsește naturalețea, ale cărei atitudini, maniere sunt prea studiate și prea teatrale; persoană cu comportament teatral.

decelabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décelable)

1. care poate fi decelat, revelat.
2. (despre cineva sau ceva) care poate fi remarcat, observat, descoperit, dacă îi acordăm atenție, chiar dacă este ascuns.
3. (despre substanțe) care este în cantitate foarte mică, dar poate fi distins.
4. (despre fenomene, procese) care este foarte puțin intens, dar observabil.

evidențiat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (evidenţia)

1. (cel) care s-a remarcat (în muncă); căruia i s-au recunoscut oficial meritele.

remarcabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. remarquable)

1. demn de remarcat; deosebit, însemnat; valoros.

neremarcabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + remarcabil)

1. care nu este demn de a fi remarcat.
2. (fig.) (despre oameni) lipsit de importanță; lipsit de expresivitate.
3. (antonim) remarcabil.