Dictionar

remediu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. remedium, fr. remède)

1. leac, medicament.
2. (fig.) mijloc de îndreptare a unei situații, stări etc.; soluție.
 

alterant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altérant)

1. care produce alterație; care modifică, alterează starea, compoziția unui lucru.
2. (despre un remediu etc.) care produce o schimbare profundă, treptată și cel mai adesea avantajoasă în organism.
 

anticonvulsiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anticonvulsif)

1. (remediu) care combate convulsiile.
 

antidot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antidote)

1. substanță care neutralizează efectul unei otrăvi, acțiunea unui virus, a unor bacterii; contraotravă.
2. (fig.) remediu, soluție.
 

antiemetic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. antiémétique)

1. (medicament, remediu) care previne, oprește sau liniștește vărsăturile; antivomitiv.
 

antimefitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiméphitique)

1. (substanță, remediu) împotriva miasmelor.
 

antimigrenos, -oasă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. antimigraineux)

1. (remediu, medicament) utilizat în tratamentul migrenei, care este eficient împotriva migrenei.