Dictionar

Anticonvulsiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anticonvulsif)

1. (remediu) care combate convulsiile.


Antiemetic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. antiémétique)

1. (medicament, remediu) care previne, oprește sau liniștește vărsăturile; antivomitiv.


Antimefitic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiméphitique)

1. (substanţă, remediu) împotriva miasmelor.


Antipestilenţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antipestilentiel)

1. (remediu) împotriva mirosurilor pestilenţiale.


Antitusiv, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. antitussif)

1. (remediu) destinat combaterii tusei și limitării efectelor acesteia.


Decurarizant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (decurariza + -ant)

1. (remediu) pentru decurarizare, pentru ieșirea unui bolnav de sub efectul curarei.