Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. remedium, fr. remède)
1. leac, medicament.
2. (fig.) mijloc de îndreptare a unei situaţii, stări etc.; soluţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altérant)
1. care produce alterație; care modifică, alterează starea, compoziția unui lucru.
2. (despre un remediu etc.) care produce o schimbare profundă, treptată și cel mai adesea avantajoasă în organism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anticonvulsif)
1. (remediu) care combate convulsiile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antidote)
1. substanţă care neutralizează efectul unei otrăvi, acţiunea unui virus, a unor bacterii; contraotravă.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. antiémétique)
1. (medicament, remediu) care previne, oprește sau liniștește vărsăturile; antivomitiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiméphitique)
1. (substanţă, remediu) împotriva miasmelor.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. antimigraineux)
1. (remediu, medicament) utilizat în tratamentul migrenei, care este eficient împotriva migrenei.