in extremis

Parte de vorbire:  loc. adv.  
Etimologie: (lat. in extremis)

1. în ultimul moment, în ultimă instanță.
2. pe patul de moarte.

remisibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rémissible)

1. care poate fi iertat; scuzabil.

remisibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rémissibilité)

1. calitatea a ceea ce este remisibil.

remisiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rémission, lat. remissio)

1. iertare.
2. (la catolici) iertare a păcatelor.
3. atenuare progresivă, până la vindecare, a manifestărilor unor boli: remitență.

remisiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. remissivo)

1. (jur.) care absolvă, scutește de obligație.
2. îngăduitor, iertător.
3. supus, docil, ascultător.

anarhism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus)

1. concepție, mișcare social-politică extremistă care neagă necesitatea statului și formele lui de organizare, a ordinii și disciplinei sociale în general.
2. stare de anarhie.

antecedent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antécédent, lat. antecedens)

1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăți ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstrații.
7. prima secțiune a unei unități melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.

asumpție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assomption, lat. assumptio)

1. (fil.) actul de a asuma, de a presupune.
2. (log.) premisă minoră.

centrist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. centriste, rus. ţentrist)

1. I. care aparține centrismului, privitor la centrism.
2. referitor la gândirea politică a celor care nu sunt nici de stânga, nici de dreapta.
3. II. adept al centrismului, persoană care dorește să nu fie nici de stânga, nici de dreapta pe eșichierul politic.
4. (antonim) extremist.

ciunism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (-ciune + -ism)

1. curent latinist extremist, inițiat de Aron Pumnul, care preconiza supunerea neologismelor romanice acelorași transformări suferite de cuvintele moștenite din latină; pumnism.

contramarcă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contremarque)

1. parte a unui bilet de spectacol care îi rămâne spectatorului.
2. (p. ext.) semn distinctiv remis la o escală călătorilor în tranzit.
3. bilet justificativ remis fiecărei persoane care participă la o călătorie în grup pentru a-i permite accesul în mijlocul de transport.