remu
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. remous)
Etimologie: (fr. remous)
1. variație treptată a nivelului apei unui râu sau canal produsă în zonele în care mișcarea uniformă a curentului este împiedicată.
2. vârtejuri de apă și valuri mici care se formează în imediata apropiere a pupei la o navă propulsată prin elice.
3. ~ de aer = zonă instabilă unde se întâlnesc curenți de aer ascendenți și descendenți.
4. var. remuu.