Dictionar

Rezultate secundare (Rend):

Diferend

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. différend)

1. deosebire de păreri, neînţelegere, dezacord; dispută.


Rendez-vous

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rendez-vous)

1. întâlnire (fixată dinainte) între două sau mai multe persoane.


Rendzină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rendzine)

1. sol calcaros, format într-un climat umed, sub o vegetaţie ierboasă.


Reverend

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. révérend, lat. reverendus)

1. titlu dat membrilor clerului catolic sau al unor confesiuni reformate.

2. titlu dat pastorilor anglicani.


Trend

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. trend)

1. direcţie principală de dezvoltare a unui fenomen, a unei evoluţii pe termen lung; mişcare economică de lungă durată.


Amficţionie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphictyonie, gr. amphiltyones)

1. uniune de triburi sau de oraşe-state, creată în jurul sanctuarului unei divinităţi, în Grecia antică, în vederea apărării intereselor comune şi a judecării diferendelor ivite între ele.


Arbitra

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. arbitrer)

1. a soluţiona un diferend ca arbitru.

2. a conduce desfăşurarea regulamentară a unei competiţii sportive.


Arbitraj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbitrage)

1. soluţionare a unui diferend de către o persoană sau o instituţie autorizată.

2. ~ de stat = organ de stat care rezolvă anumite litigii patrimoniale.

3. conducere a unei aplicaţii tactice, a unei competiţii sportive de către un arbitru.

4. hotărâre luată de un arbitru.

5. (fin.) cumpărare de valută, acţiuni, rente, argint, aur etc. pentru vânzare pe aceeaşi piaţă sau pe o alta.


Arbitru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbitre, lat. arbiter)

1. persoană, instituţie care are sarcina de a soluţiona un diferend, un litigiu.

2. cel care arbitrează o aplicaţie tactică, o competiţie sportivă.


Concilia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. concilier, lat. conciliare)

1. a soluţiona un diferend pe cale amicală; a pune de acord.

2. (jur.) a încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părţilor.


Conflict

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. conflictus, fr. conflit)

1. neînţelegere, ciocnire de interese, dezacord; diferend.

2. ~ armat = război.

3. (fil.) treaptă acută în evoluţia contradicţiilor antagoniste.

4. ciocnire între ideile, interesele sau pasiunile diferitelor personaje dintr-o operă literară, care determină desfăşurarea acţiunii.