Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. renegare)
1. a se lepăda de cineva sau ceva, a abjura; a nega, a tăgădui.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. renégat, germ. Renegat)
1. (cel) care s-a înstrăinat de patria, de credinţa sa.
2. (cel) care a renunţat la vechile convingeri, care a trădat grupul, partidul căruia i-a aparţinut.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. abjurer, lat. abiurare)
1. a renega public o credinţă, o doctrină, o opinie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apostasie, lat., gr. apostasia)
1. renegare publică a unei credinţe religioase, a unor convingeri.
2. răzvrătire împotriva stăpânirii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désavouer)
1. a dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva.
2. a refuza să recunoască ceva; a renega.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. donatisme
1. schismă iniţiată în sec. IV de episcopul Donatus, la Cartagina, care separa biserica africană, cerând supunerea la canoane grele a creştinilor ce îşi renegaseră credinţa în timpul persecuţiilor religioase.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. répudier)
1. a respinge, a nu mai recunoaşte pe cineva sau ceva; a desconsidera, a renega.
2. a denunţa în mod unilateral o obligaţie sau un contract internaţional.
3. (jur.) a renunţa la o moştenire, la un legat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (repudia)
1. acţiunea de a repudia; renegare; (spec.) alungare a soţiei sau a soţului.