Rezultate principale (Renume):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. renom)
1. nume bun, faimă, reputaţie, celebritate.
Rezultate secundare (Renume):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. prénom, lat. praenomen)
1. nume care se dă cuiva la naştere; nume de botez.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astre, lat. astrum, gr. astron)
1. /s. n. corp ceresc natural.
2. (fig.) creator, artist cu un mare renume.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. célébrité, lat. celebritas)
1. însușirea de a fi celebru; reputație bine stabilită; renume, faimă.
2. om celebru, cu mare renume şi prestigiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it., fr. diva)
1. cântăreaţă cu renume; artistă de cinematograf renumită; star.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. fama)
1. renume, reputație (bună sau rea) de care se bucură cineva sau ceva; notorietate.
2. (rar) veste neașteptată, surprinzătoare; zvon.
4. (antonime) anonimat, obscuritate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. [mal] famé, lat. famatus)
1. care se bucură de o anumită reputație; cu renume, cu reputație, cu faimă.
2. (sintagmă) rău ~ = care are o reputaţie proastă, este frecventat de răufăcători.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. gentilicius, fr. gentilice)
1. adj., s. n. (nume) de familie, de neam, care se intercala între prenume și poreclă, constituind semnul cetățeniei romane.
2. adj. care aparţine gintei romane.