Dictionar

renumit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. renommé)

1. cu renume; celebru, vestit, ilustru.
 

celebru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. célèbre, lat. celeber)

1. cu faimă, renumit, vestit, reputat, ilustru.
 

damaschetă

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. damasquette, it. damaschetto)

1. stofă scumpă de mătase, renumită în secolul XVIII, provenită din Veneția sau din Orient; damasc.
2. tip de pânză brodată cu flori de aur și argint care a fost realizată la Veneția.
 

digeste

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (lat. digesta, fr. digestes)

1. (dreptul roman) culegere de hotărâri ale celor mai renumiți jurisconsulți romani, alcătuită la porunca împăratului Iustinian; pandecte.
 

divă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it., fr. diva)

1. cântăreaţă cu renume; artistă de cinematograf renumită; star.
 

faimos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fameux, lat. famosus)

1. renumit, vestit, celebru.
 

falern

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. falerne, lat. falernum)

1. (ant.) vin renumit de Falerno (Italia).