Dictionar

Rezultate principale (Renunţa):

Renunţa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. renoncer, lat. renuntiare)

1. a se lăsa de ceva, a părăsi (de bunăvoie ceva sau pe cineva).


Rezultate secundare (Renunţa):

Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. părăsire, renunţare.

2. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

3. (sport) retragere dintr-o competiţie.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.


Abandona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)

1. tr. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.

2. a neglija, a lăsa în voia...

3. refl. a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoţii.

4. intr. a se retrage dintr-o competiţie.


Abdica

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abdiquer, lat. abdicare)

1. a renunţa la tron, la un drept.

2. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna.

3. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate.


Abnegaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.

2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.

3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.


Acatalepsie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acatalepsie)

1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme.

2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.


Amoralism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amoralisme)

1. concepţie care preconizează renunţarea la principiile morale; negare a oricărei morale.