Dictionar

repara

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réparer, lat. reparare)

1. a îndrepta defectele unui lucru, ale unei piese, a repune în stare bună, de funcționare; a drege.
2. (fig.) a îndrepta, a corecta.
3. a compensa.
4. (jur.) a plăti daune (pentru o stricăciune, pentru o insultă).
 

prepara

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. préparer, lat. praeparare)

1. a (se) pregăti.
 

reparabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réparable, lat. reparabilis)

1. care poate fi reparat.
2. (fig.) care se poate îndrepta, corecta.
 

reparație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réparation, lat. reparatio, germ. Reparation)

1. proces prin care se îndepărtează defectele unui lucru, ale unei piese; reparare.
2. (fig.) satisfacție, despăgubire acordată cuiva pentru o ofensă.
 

reparativ

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. reparative)

1. care repară sau intenționează să repare; reparator, reparatoriu.
2. despre sau referitor la o reparație.
 

reparator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réparateur)

1. (și s.) care repară; reparatoriu.
2. (jur.) care acoperă o pagubă.
 

reparatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réparatoire)

1. care repară; care se referă la reparații; reparator.
 

absint

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absinthe, lat. absinthium)

1. plantă amară și aromatică, cu esență toxică; pelin.
2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.
 

actinografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinographie)

1. fotografie plasând obiectul între placa sensibilă și sursa luminoasă.
2. procedeu de preparare a unui clișeu tipografic cu raze roentgen.
3. imaginea obținută.
 

adeziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)

1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.
2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.
3. (bot.) care se lipește și se unește prin concreștere (celulă, disc).
4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.
5. substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.
 

agar-agar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agar-agar, germ. Agar-Agar)

1. substanță gelatinoasă extrasă din unele alge roșii marine: geloză.
2. substanță mucilaginoasă folosită la prepararea substraturilor nutritive consistente pentru culturile bacteriene, extrasă din unele alge marine roșii.
 

agregat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)

1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.
2. grup de mașini care lucrează în același timp ca un tot unitar.
3. material inert (pietriș, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.
4. component elementar al structurii solului.
5. ~ mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale.
 

alchidal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alkidal)

1. rășină sintetică, prin polimerizare, folosită la prepararea unor lacuri și vopsele.