Dictionar

reparator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réparateur)

1. (și s.) care repară; reparatoriu.
2. (jur.) care acoperă o pagubă.
 

reparatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réparatoire)

1. care repară; care se referă la reparații; reparator.
 

asistent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. assistant, germ. Assistent)

1. adj. prezent, de față (la ceva).
2. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator.
3. ~ universitar = grad didactic în învățământul superior, intermediar între preparator și lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară.
 

carosier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carrossier)

1. adj. (despre cai; și s. m.) cu mersul elegant, pentru vehicule de lux.
2. s. m. fabricant, reparator de caroserii.
 

herniotomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. herniotomie)

1. (med.) operație reparatorie a unei hernii; operație de hernie strangulată; celotomie.
 

meditator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (medita + - tor)

1. cel care meditează (II); preparator (II, 3).
 

preparator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. préparateur, lat. praeparator)

1. adj. care prepară; preparatoriu.
2. s. m. f. persoană care combină anumite materiale etc. spre a obține un produs nou, a îmbunătăți calitatea unor produse etc.
3. membru al corpului didactic universitar (inferior în grad asistentului) care ajută pe profesori în activitatea științifică și didactică cu studenții.
4. meditator.
 

preparatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. préparatoire)

1. preparator (I).