Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. eindocken)
1. a efectua operațiile de ridicare a unei nave pe un doc plutitor (pentru reparații); a îndoca.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto- + atelier)
1. atelier mobil de reparaţii, instalat pe un autovehicul.
2. autovehicul cu atelier de mecanică pentru autodepanare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto + depanare)
1. reparare pe traseu a unui autovehicul rămas în pană; (p. ext.) autoatelier folosit pentru asemenea reparații.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. baboneur)
1. s. m. f. cel care execută bobinări şi reparaţii de bobine sau înfăşurări electrice.
3. s. n. (cinem.) mecanism care asigură rularea peliculei sau a benzii magnetice pe noaieuri sau bobine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bricoleur)
1. cel care se ocupă în timpul liber cu tot felul de lucrări manuale de întreţinere şi de reparaţii.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. mécanique, it. mecanico, germ. Mechenik/er/, lat. mecanicus, germ. Mechenik/er/)
1. adj. referitor la mecanică.
2. acționat de o mașină, de un mecanism.
3. (despre o acțiune, un gest; și adv.) făcut automat; mașinal.
4. s. m. lucrător specialist în lucrări de mecanică, în reparații de mașini, de instalații etc.
5. conducător al unei locomotive; motorist.
6. s. f. știință care studiază legile mișcării și ale repausului corpurilor.
7. ~a fluidelor = hidromecanică; ~ cerească = ramură a astronomiei care studiază mișcarea corpurilor cerești.
8. tehnica procedeelor în care intervin fenomene mecanice; mecanotehnică.