OK
X
andoca
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (germ. eindocken)
1.
a
efectua
operațiile
de
ridicare
a
unei
nave
pe
un
doc
plutitor
(pentru
reparații);
a
îndoca.
autoatelier
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (auto- + atelier)
1.
atelier
mobil
de
reparații,
instalat
pe
un
autovehicul.
2.
autovehicul
cu
atelier
de
mecanică
pentru
autodepanare.
autodepanare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto + depanare)
1.
reparare
pe
traseu
a
unui
autovehicul
rămas
în
pană;
(p.
ext.)
autoatelier
folosit
pentru
asemenea
reparații.
bobinator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. baboneur)
1.
s.
m.
f.
cel
care
execută
bobinări
și
reparații
de
bobine
sau
înfășurări
electrice.
2.
s.
f.
mașină
de
bobinat.
3.
s.
n.
(cinem.)
mecanism
care
asigură
rularea
peliculei
sau
a
benzii
magnetice
pe
noaieuri
sau
bobine.
bricoler
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bricoleur)
1.
cel
care
se
ocupă
în
timpul
liber
cu
tot
felul
de
lucrări
manuale
de
întreținere
și
de
reparații.
mecanic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. mécanique, it. mecanico, germ. Mechenik/er/, lat. mecanicus, germ. Mechenik/er/)
1.
adj.
referitor
la
mecanică.
2.
acționat
de
o
mașină,
de
un
mecanism.
3.
(despre
o
acțiune,
un
gest;
și
adv.)
făcut
automat;
mașinal.
4.
s.
m.
lucrător
specialist
în
lucrări
de
mecanică,
în
reparații
de
mașini,
de
instalații
etc.
5.
conducător
al
unei
locomotive;
motorist.
6.
s.
f.
știință
care
studiază
legile
mișcării
și
ale
repausului
corpurilor.
7.
~a
fluidelor
=
hidromecanică;
~
cerească
=
ramură
a
astronomiei
care
studiază
mișcarea
corpurilor
cerești.
8.
tehnica
procedeelor
în
care
intervin
fenomene
mecanice;
mecanotehnică.
9.
(fig.)
combinație.