Rezultate secundare (Repent;):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. repens)
1. (despre tulpini) care se târăşte pe pământ, dând naştere din loc în loc la rădăcini; târâtor.
Parte de vorbire: adj. (lat., înv.)
Origine: (lat. repentinus)
1. care se manifestă brusc; subit, neprevăzut.
Parte de vorbire: s.m. (pl. -i), s.n. (pl. -e)
Origine: (fr. repentir)
1. regret puternic pentru o greșeală, o acțiune etc. însoțit de dorința de reparare; căință, pocăință.
2. (pictură) modificarea unei lucrări, pe care o face artistul, în timpul executării acesteia; corecție.
3. (la plural) bucle lungi de păr pe frunte sau în jurul feței.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT procumbens; prostratus; humifusus
2. FR procombant; couché sur la terre
3. EN procumbent; prostrate; pronate; repent; reptent
4. DE niederlegend; gestreckt; hingestreckt; niederbeugend
6. HU heverő, földreterülő, lefekvő