Dictionar

reper

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. repère)

1. semn servind pentru orientare.
2. (fig.) criteriu de recunoaștere, de orientare.
3. (tehn.) semn trasat pe suprafața unei piese pentru orientare.
4. fiecare dintre piesele componente ale unui ansamblu.
5. (mat.) sistem de referință pentru o dreaptă în raport cu care, cu ajutorul unui sistem de coordonate, poate fi determinat orice punct al dreptei.
 

autoscreper

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + screper)

1. screper montat pe un autovehicul.
 

repera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. repérer)

1. a marca prin repere; a determina cu un reper.
 

reperabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. repérable)

1. care se poate repera.
2. (lingv.) care poate fi întâlnit într-o frază corectă.
 

reperaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. repérage)

1. acțiunea de a repera, de a pune repere, și rezultatul ei; reperare.
2. acțiunea de a localiza poziția a ceva sau a cuiva; reperare.
3. operațiunea prin care se reperează (ceva); reperare.
 

reperare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (repera)

1. acțiunea de a repera, de a pune repere, și rezultatul ei; reperaj.
2. determinare a poziției exacte a unui loc, a unui obiectiv etc.; identificare, reperaj.
 

repercusiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. répercussion, lat. repercussio)

1. urmare, consecință.
 

acronic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. achronique)

1. care se situează în afara timpului, în afara reperelor cronologice acceptate; atemporal.
2. (înv.) (astron.) care se află, la răsărit sau la apus, pe partea cerului opusă soarelui.
 

aerofar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophare)

1. dispozitiv optic de semnalizare la mare distanță, servind ca punct de reper pentru avioane în zbor.
 

algotimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (algo- + -timie)

1. repercusiune afectivă a durerii.
 

alopsihic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allopshychique)

1. (despre bolnavi) care are capacitatea de a se orienta după repere exterioare.
 

ancoșă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. encoche)

1. crestătură de dimensiune redusă sau tăietură mică.
2. decupaj utilizat pentru reperare; marcaj servind drept reper.
3. (cinema.) decupare pe marginea filmelor cinematografice, care acționează dispozitivul de schimbare a iluminării în porțiunea mașinii de copiat.
4. (electronică) canal într-o piesă metalică pentru a introduce conductorii electrici.
 

autoscreper

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + screper)

1. screper montat pe un autovehicul.