Dictionar

Rezultate secundare (Repetitiv):

Repetitiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. répétitif)

1. care se repetă fără încetare; monoton.


Repetitivitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. répétitivité)

1. calitatea, caracterul a ceea ce este repetitiv (evenimente, gesturi etc.).


Compulsiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compulsif)

1. referitor la compulsiune; compulsional.

2. care se caracterizează prin compulsiune; necontrolat sau reactiv și irezistibil.

3. (med.) sexualitate = un alt nume pentru hipersexualitate.

4. (psihiatrie) tulburare obsesiv-~ă (TOC) = tulburare care combină idei obsesive (obsesii) și acțiuni repetitive (compulsiuni); nevroză obsesională.


Panel 1

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Paneel, /1/ engl. panel)

1. metodă de investigație repetitivă în științele social-istorice, în cercetările de marketing etc. pentru urmărirea evoluției unui fenomen prin solicitări de informații, la intervale stabilite în prealabil, de la aceleași grupuri de persoane, unități de desfacere etc.

2. reuniune-dezbatere.

3. semifabricat dintr-o placă de lemn cu miez de șipci încheiate între două foi de furnir, servind la fabricarea mobilei etc.


Recursiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. récursif, engl. recursive)

1. (lingv.) care poate fi repetat în mod nelimitat.

2. (mat., log.) repetitiv pe calea unui automatism.

3. funcție = funcție de mai multe variabile cu domeniul de definiție cuprins în mulțimea numerelor naturale.

4. (inform.; despre un program) care se pune în mișcare în mod repetitiv și automatic.


Redundant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. redundant, fr. redondant)

1. referitor la redundanţă, care prezintă redundanţă.

2. (despre un text) care se caracterizează prin dezvoltări excesive, repetitive, formule bombastice.

3. (despre stil) care abundă în (ceva); încărcat; plin de emfază, sforăitor.

4. (inform.) care conţine informaţii identice în mai multe părţi ale aceluiaşi sistem de informaţii.


Robot

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. robot)

1. (science-fiction) mașină, automat cu aspect uman, capabil acționeze și vorbească ca o ființă umană.

2. automat care realizează, datorită unui sistem de control automat bazat pe microprocesor, o sarcină precisă pentru care a fost proiectat (sau care poate face lucrări complicate, asemănătoare celor efectuate de oameni).

3. ~ de bucătărie = aparat electric de bucătărie folosit pentru a facilita diverse sarcini repetitive în procesul de preparare a mâncărurilor.

4. (prin analogie) persoană care acționează în mod automat, condiționat.

5. (fig.) om care trudește tot timpul, în mod mecanic.


Rutină 1

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., engl. routine)

1. capacitate, îndemânare câștigată printr-o practică îndelungată.

2. (depr.) deprindere de a lucra, de a gândi mecanic, mereu în același fel; respectare prea servilă a unor reguli și deprinderi învechite.

3. (inform.) set de instrucțiuni din ansamblul unui program de prelucrare a datelor, la servirea mai multor programe, când operațiile sunt comune; (sub)program de folosință curentă sau repetitiv, care asigură o funcție bine definită.