repetitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. répétitif)

1. care se repetă fără încetare; monoton.

repetitivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. répétitivité)

1. calitatea, caracterul a ceea ce este repetitiv (evenimente, gesturi etc.).

compulsiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compulsif)

1. referitor la compulsiune; compulsional.
2. care se caracterizează prin compulsiune; necontrolat sau reactiv și irezistibil.
3. (med.) sexualitate ~ă = un alt nume pentru hipersexualitate.
4. (psihiatrie) tulburare obsesiv-~ă (TOC) = tulburare care combină idei obsesive (obsesii) și acțiuni repetitive (compulsiuni); nevroză obsesională.

panel 1

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Paneel, /1/ engl. panel)

1. metodă de investigație repetitivă în științele social-istorice, în cercetările de marketing etc. pentru urmărirea evoluției unui fenomen prin solicitări de informații, la intervale stabilite în prealabil, de la aceleași grupuri de persoane, unități de desfacere etc.
2. reuniune-dezbatere.
3. semifabricat dintr-o placă de lemn cu miez de șipci încheiate între două foi de furnir, servind la fabricarea mobilei etc.

recursiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. récursif, engl. recursive)

1. (lingv.) care poate fi repetat în mod nelimitat.
2. (mat., log.) repetitiv pe calea unui automatism.
3. funcție ~ă = funcție de mai multe variabile cu domeniul de definiție cuprins în mulțimea numerelor naturale.
4. (inform.; despre un program) care se pune în mișcare în mod repetitiv și automatic.

redundant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. redundant, fr. redondant)

1. referitor la redundanță, care prezintă redundanță.
2. (despre un text) care se caracterizează prin dezvoltări excesive, repetitive, formule bombastice.
3. (despre stil) care abundă în (ceva); încărcat; plin de emfază, sforăitor.
4. (inform.) care conține informații identice în mai multe părți ale aceluiași sistem de informații.

robot

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. robot)

1. (science-fiction) mașină, automat cu aspect uman, capabil să acționeze și să vorbească ca o ființă umană.
2. automat care realizează, datorită unui sistem de control automat bazat pe microprocesor, o sarcină precisă pentru care a fost proiectat (sau care poate face lucrări complicate, asemănătoare celor efectuate de oameni).
3. ~ de bucătărie = aparat electric de bucătărie folosit pentru a facilita diverse sarcini repetitive în procesul de preparare a mâncărurilor.
4. (prin analogie) persoană care acționează în mod automat, condiționat.
5. (fig.) om care trudește tot timpul, în mod mecanic.

rutină 1

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., engl. routine)

1. capacitate, îndemânare câștigată printr-o practică îndelungată.
2. (depr.) deprindere de a lucra, de a gândi mecanic, mereu în același fel; respectare prea servilă a unor reguli și deprinderi învechite.
3. (inform.) set de instrucțiuni din ansamblul unui program de prelucrare a datelor, la servirea mai multor programe, când operațiile sunt comune; (sub)program de folosință curentă sau repetitiv, care asigură o funcție bine definită.