Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. célérité, lat. celeritas)
1. iuţeală, repeziciune, viteză.
2. viteza de propagare a undei, a perturbaţiei printr-un mediu fluid în repaus.
Parte de vorbire: adj. (adesea adv.)
Origine: (fr. expéditif)
1. (despre oameni) care rezolvă lucrurile repede și ușor, fără să stea mult pe gânduri; iute, prompt.
2. (prin ext.) (despre un lucru, mijloc folosit etc.) care permite realizarea rapidă, eficientă.
3. (despre oameni) care tratează superficial lucrurile.
4. (despre fenomene, procese etc.) care se produce cu repeziciune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gordien)
1. nod ~ = problemă, situaţie complicată, greu de rezolvat; a tăia nodul ~ = a rezolva energic, brutal, cu repeziciune o dificultate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. jongler)
1. a mânui cu abilitate mai multe obiecte (aruncându-le în aer şi prinzându-le cu repeziciune etc.).
2. (fig.) a mânui abil idei, cuvinte etc.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. rapide, lat. rapidus)
1. adj. (și adv.) care se petrece, se execută cu repeziciune; repede.
3. tren ~ (și s. n.) = tren de mare viteză, care oprește numai în stațiile foarte importante.
4. s. n. canal cu pantă accentuată care racordează două înălțimi diferite.
5. sector al unui curs de apă cu pantă foarte accentuată.
6. suprafață puternic înclinată, abruptă; povârniș.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rapidité, lat. rapiditas)
1. însuşirea a ceea ce este rapid; repeziciune, iuţeală.