celeritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. célérité, lat. celeritas)

1. iuțeală, repeziciune, viteză.
2. viteza de propagare a undei, a perturbației printr-un mediu fluid în repaus.

expeditiv, -ă

Parte de vorbire:  adj. (adesea adv.)  
Etimologie: (fr. expéditif)

1. (despre oameni) care rezolvă lucrurile repede și ușor, fără să stea mult pe gânduri; iute, prompt.
2. (prin ext.) (despre un lucru, mijloc folosit etc.) care permite realizarea rapidă, eficientă.
3. (despre oameni) care tratează superficial lucrurile.
4. (despre fenomene, procese etc.) care se produce cu repeziciune.
5. (var.) (înv.) espeditiv.

gordian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gordien)

1. nod ~ = problemă, situație complicată, greu de rezolvat; a tăia nodul ~ = a rezolva energic, brutal, cu repeziciune o dificultate.

jongla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. jongler)

1. a mânui cu abilitate mai multe obiecte (aruncându-le în aer și prinzându-le cu repeziciune etc.).
2. (fig.) a mânui abil idei, cuvinte etc.

rapid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. rapide, lat. rapidus)

1. adj. (și adv.) care se petrece, se execută cu repeziciune; repede.
2. foarte înclinat, pieptiș.
3. tren ~ (și s. n.) = tren de mare viteză, care oprește numai în stațiile foarte importante.
4. s. n. canal cu pantă accentuată care racordează două înălțimi diferite.
5. sector al unui curs de apă cu pantă foarte accentuată.
6. suprafață puternic înclinată, abruptă; povârniș.
7. (geol.) cataractă.

rapiditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rapidité, lat. rapiditas)

1. însușirea a ceea ce este rapid; repeziciune, iuțeală.