OK
X
replanta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. replanter)
1.
a
planta
din
nou;
a
transplanta.
replantare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (replanta)
1.
acțiunea
de
a
replanta
și
rezultatul
ei;
transplantare.
2.
~
dentară
=
odontoplastică.
deplanta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. déplanter)
1.
a
scoate
(un
copac)
dintr-un
anumit
loc
pentru
a-l
replanta.
2.
a
dezgropa
mine
explozive.
drajonaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. drageonnage)
1.
(bot.)
proprietatea
anumitor
plante
de
a
produce
drajoni
(lăstar,
crescut
din
rădăcina
unui
copac
sau
a
unei
plante,
care
poate
fi
desprins
și
replantat
în
altă
parte);
drajonare.
odontoplastică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Odontoplastik)
1.
replantare
dentară.
repica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. repiquer)
1.
a
replanta.
2.
a
reface
un
pavaj
prin
înlocuirea
pietrelor
deteriorate.
repicaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. repiquage)
1.
replantare
a
unor
plante
tinere
din
răsadnițe
într-un
loc
mai
larg;
repicare.
2.
trecerea
sau
reînsămânțarea
microorganismelor
dintr-un
vas
de
cultură
într-altul.
3.
înlocuire
a
pietrelor
din
pavaj.
transplantație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. transplantation)
1.
acțiunea
de
a
transplanta
și
rezultatul
ei;
transplantare.
2.
(biol.,
med.)
operație
care
are
ca
scop
transplantul
unui
organ
funcțional
de
la
un
individ
(donator)
la
altul
(primitor),
cu
refacerea
conexiunilor
vasculare
ale
acestuia.
3.
(medicină)
acțiunea
de
a
îndepărta
un
organ
de
la
un
individ
și
apoi
de
a-l
grefa
la
altul.
4.
(med.)
~
cardiacă
=
procedură
chirurgicală
constând
în
înlocuirea
unei
inimi
bolnave
cu
o
inimă
sănătoasă,
prelevată
de
la
un
donator
cu
aceeași
grupă
de
sânge.
5.
(embriologie)
~
embrionară
=
tehnică
de
reproducere
și
îmbunătățire
genetică
care
constă
în
transplantul
unui
embrion
de
la
o
femelă,
numită
„donatoare”,
în
uterul
altei
femele,
numită
„primitoare”.
6.
(agricultură)
acțiunea
de
dezrădăcinare
și
de
replantare
în
alt
loc.
7.
(var.
înv.)
transplantațiune,
transplântație.