Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. replier)
1. tr., refl. a (se) strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta.
2. refl. (mil.; despre trupe) a se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, pe un aliniament mai favorabil apărării.
3. (despre mașini circulând pe drumurile publice) a se retrage pe o bandă mai puțin circulată sau în spatele altei mașini.
4. (fig.) a se retrage în sine; a medita.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. repliable)
1. care se poate replia; capabil să fie repliat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (retrage)
1. acțiunea de a (se) retrage.
2. ~ cu torțe = paradă, manifestație făcută seara cu făclii aprinse; ofițer în ~ = ofițer care, din cauza vârstei sau a invalidității, a ieșit din cadrele active ale armatei; a bate în ~ = a) a se replia, a se retrage (din fața dușmanului); b) (fig.) a ceda.
3. refugiu.
4. (arhit.) denumire dată planurilor întinse față de planul principal al unei fațade.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. repliable)
1. care se poate replia; capabil să fie repliat.