Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dialogue, lat. dialogus)
1. conversaţie între doi vorbitori.
2. schimb de opinii între reprezentanţii a două partide, state etc.
3. ansamblu de replici schimbate între personajele unei piese de teatru sau ale unui film; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje.
4. ~ interior = replicile pe care le schimbă cu sine însuşi un personaj literar.
5. scriere redactată sub formă de dialog (1).
6. alternare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, executate de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. fadeur)
1. proprietatea, însuşirea a ceea ce este fad; insipiditate.
2. (fig.) caracterul a ceea ce este nesemnificativ.
3. (fig.) insignifianță în mină, în maniere, în replicile cuiva.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. monologue)
1. scenă dintr-o lucrare dramatică în care vorbește un singur personaj.
2. mică piesă comică recitată de un singur personaj.
3. ~ interior = modalitate specifică prozei de analiză psihologică, în care un personaj introspectează propriile stări sufletești.
4. vorbire neîntreruptă a cuiva, fără a da timp altora pentru replici; soliloc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Operette, it. operetta, fr. opérette)
1. reprezentaţie teatrală cu acompaniament de orchestră, în care replicile cântate alternează cu dialoguri vorbite.
2. teatru consacrat acestui gen de reprezentaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. sketch)
1. scenetă veselă de teatru sau de cinematograf, cu replici spirituale, pe o temă de actualitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stichomythie)
1. (ret.) succesiune de replici într-un dialog tragic în care interlocutorii îşi răspund cu câte un singur vers.